În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Cometă pierdută, un subiect interesant care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. De la apariția sa, Cometă pierdută a trezit un viu interes în diferite domenii, fie în sfera academică, științifică, culturală sau socială. De-a lungul istoriei, Cometă pierdută a avut un impact semnificativ asupra modului în care înțelegem lumea din jurul nostru, iar influența sa rămâne actuală și astăzi. Prin acest articol, vom explora diferitele aspecte și perspective legate de Cometă pierdută, în încercarea de a înțelege mai bine importanța și relevanța sa în societatea noastră.
O cometă pierdută este, în general, o cometă în prealabil observată și care a dispărut la ultima trecere a sa la periheliu, întrucât datele culese despre cometă sunt insuficiente pentru determinarea adecvată a traiectoriei și prezicerea poziției sale.
Cometele pierdute pot fi legate de asteroizii pierduți, deși calculele privitoare la orbitele diferitelor comete diferă prin prezența unor forțe non gravitaționale, cum sunt emisiile de gaze de către nucleul lor.
Unii astronomi s-au specializat în acest domeniu. Unul dintre ei, Brian G. Marsden, a prezis cu succes reîntoarcerea cometei care era considerată pierdută: Swift-Tuttle, în 1992.
Prin utilizarea de telescoape din ce în ce mai puternice, este acum posibil să se observe comete foarte îndepărtate și slab iluminate. De exemplu, cometa Hale-Bopp a fost vizibilă cu ochiul liber chiar și 18 luni de la trecerea sa în 1997. Se estimează că va rămâne vizibilă cu cele mai puternice telescoape până în 2020, când va fi în jurul valorii de magnitudine aparentă de 30. În orice caz, va fi considerată pierdută doar dacă la următoarea revenire, așteptată peste vreo 2300 de ani, nu va fi observată.
Alte fenomene pot conduce la pierderea unei comete.
Când cometa trece foarte aproape de Soare, cum sunt cometele razante, aceasta poate să se evapore, să se fragmenteze sau să fuzioneze cu steaua.
Unele comete își termină cursa intrând în coliziune cu o planetă, îndeosebi Jupiter. Este ceea ce s-a întâmplat cu Shoemaker-Levy 9, în 1994.
Unele comete, după ce au făcut mii de tururi în jurul Soarelui, își pierd gazul și devin mici nuclee întunecate de piatră, care arată ca niște asteroizi. Este cazul lui Hypnos.
Nume | Anul / Anii descoperirii |
Anul / Anii pierderii |
Anul / Anii regăsirii |
Note |
---|---|---|---|---|
D/1770 L1 Lexell | 1770 | 1770 | ||
226P/Pigott-LINEAR-Kowalski | 1783 | 1783 | (1995) 2009 |
|
3D/Biela | (1772) 1826 |
1826 1852 |
În 1846 a apărut fragmentată în două comete distincte care s-au dezagregat probabil dând naștere ploii de meteori a Andromedidelor. | |
54P/de Vico-Swift-NEAT | 1844 | 1844 1894 1965 |
1894 1965 2002 |
|
11P/Tempel-Swift-LINEAR | 1869 | 1908 | 2001 | |
27P/Crommelin | 1818 | 1818 1873 |
1873 1928 |
|
5D/Brorsen | 1846 | 1879 | ||
20D/Westphal | 1852 | 1913 | ||
109P/Swift-Tuttle | (68 î.Hr., în China) 1862 |
1862 | 1992 | Cometa lasă o dâră de rămășițe pietroase care formează un roi denumit Perseide, pe care Pământul îl traversează, în fiecare an, între jumătatea lui iulie și jumătatea lui august. |
D/1884 O1 Barnard | 1884 | 1884 | ||
15P/Finlay | 1886 | 1926 | 1953 | |
D/1886 K1 Brooks | 1886 | 1886 | ||
177P/Barnard | 1889 | 1889 | 2006 | |
113P/Spitaler | 1890 | 1890 | 1993 | |
206P/Barnard-Boattini | 1892 | 1892 | 2008 | |
17P/Holmes | 1892 | 1906 | 1964 | |
D/1894 F1 Denning | 1894 | 1894 | ||
D/1895 Q1 Swift | 1895 | 1895 | ||
205P/Giacobini | 1896 | 1896 | 2008 | |
18D/Perrine-Mrkos | 1896 | 1909 1969 |
redescoperită temporar în 1955 | |
69P/Taylor | 1915 | 1915 | 1976 | |
25D/Neujmin | 1916 | 1927 | ||
D/1918 W1 Schorr | 1918 | 1918 | ||
D/1921 H1 Dubiago | 1921 | 1921 | ||
34D/Gale | 1927 | 1938 | ||
73P/Schwassmann-Wachmann | 1930 | 1930 | 1979 | Începând de la trecerea din 1995 și continuând cu trecerea următoare, din 2006, a început să se fragmenteze, se pare, într-un număr mare de fragmente. |
107P/Wilson-Harrington | 1949 | 1949 | 1979 | |
75D/Kohoutek | 1975 | 1988 | ||
D/1977 C1 Skiff-Kosai | 1977 | 1977 | ||
D/1978 R1 Haneda-Campos | 1978 | 1978 | ||
83D/Russell | 1979 | 1985 | ||
D/1993 F2 Shoemaker-Levy 9 | 1993 | 1994 | Intrată pe orbita în jurul planetei Jupiter s-a fragmentat în 23 de bucăți principale care au intrat în coliziune cu planeta. |
|
|