Cometa Encke
În lumea de astăzi, Cometa Encke a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. De la apariția sa, Cometa Encke a generat numeroase discuții și controverse, marcând un punct de cotitură în domeniul _var2. Pe măsură ce lumea avansează și se confruntă cu noi provocări, Cometa Encke rămâne o problemă centrală care continuă să capteze atenția experților, autorităților și cetățenilor deopotrivă. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte legate de Cometa Encke, impactul acestuia asupra societății actuale și posibilele implicații pentru viitor.
| 2P/Encke | |
 Cometa Encke (2P/Encke), fotografiată la 5 ianuarie 1994 | |
| Tip | Encke-type comet cometă periodică Obiecte din apropierea Pământului  |
|---|---|
| Descoperire | |
| Descoperită de | Pierre Méchain |
| Data descoperirii | 17 ianuarie 1786 |
| Alte denumiri | Cometa lui Encke; 1786 I; 1795; 1805; 1819 I; 1822 II; 1825 III; 1829; 1832 I; 1835 II; 1838; 1842 I; 1845 IV |
| Caracteristici ale orbitei | |
| Epoca | 22 septembrie 2006 (JD 2454000.5) |
| Afeliu | 4,0935845497559 UAi |
| Periheliu | 0,33590100164931 UA |
| Argumentul periastrului | 186,56269391196 de grade sexagesimalei |
| Axa semi-majoră | 2.2178 ua |
| Excentricitate | 0,84833407954441 |
| Perioada orbitală | 3.30 AI |
| Înclinație | 11,778226315001 grade sexagesimalei |
| Ultimul periheliu | 25 iunie 2020 10 martie 2017 |
| Următorul periheliu | 22 octombrie 2023 |
Modifică text  | |
Cometa Encke sau Cometa lui Encke (desemnată oficial 2P/Encke) este o cometă periodică care a fost descoperită la data de 17 ianuarie 1786 de astronomul francez Pierre Méchain la Paris. Ea poartă numele astronomului german Johann Franz Encke care i-a determinat periodicitatea.
Cum indică denumirea sa oficială, cometa Encke este cea de-a doua cometă periodică descoperită după cometa lui Halley (1P/Halley). Ea este cea care posedă cea mai scurtă perioadă: 3,3 ani. La trecerile sale cele mai aproape de Soare, magnitudinea sa culminează la circa 5, prezentând un nucleu înconjurat de nebulozități și, în cel mai bun caz, de o coadă foarte scurtă.
Nucleul cometei Encke este de 4,8 kilometri.
Istoric
Când a fost descoperită, în 1786, de Pierre Méchain, niciun calcul al orbitei sale nu a putut fi efectuat din cauza observațiilor insuficiente. Calcule ulterioare au arătat că ea trecuse cel mai aproape de Pământ la data de 23 ianuarie 1786, la 0,62 ua
Cometa a fost redescoperită la data de 7 noiembrie 1795 de Caroline Herschel, sora lui William Herschel, la Slough, în Anglia. Cometa a fost observată până la 29 noiembrie, cu o trecere cea mai aproape de Pământ, la data de 9 noiembrie, la 0,26 ua.
Jean-Louis Pons o redescoperă la data de 20 octombrie 1805 din Observatorul din Marsilia. A doua zi, cometa a fost găsită, în mod independent, de Johann Huth din Germania, iar în ziua următoare de Alexis Bouvard. Huth a menționat faptul că cometa era vizibilă cu ochiul liber, având un aspect similar celui al Galaxiei Andromeda. Cometa Encke a trecut, cel mai aproape de Pământ, la 16 octombrie, la 0,44 ua.
Jean-Louis Pons o redescoperă, la 27 noiembrie 1818, cometa apropiindu-se de Pământ până la 0,60 ua, la 17 ianuarie 1919. Johann Franz Encke nota, în acel moment, similitudinile între cometele observate în 1786 (2P/1786 B1), 1795 (2P/1795 V1), 1805 (2P/1805 U1) și aceasta din urmă (2P/1818). Mulțumită calculelor sale, Encke a demonstrat că era vorba de un singur și același obiect cosmic. În 1819 Encke și-a publicat lucrările în revista Correspondance Astronomique și a prezis corect revenirea cometei în 1822.
Cometa a fost reperată la data de 2 iunie 1822 de astronomul australian Charles Rümker, și conform calculelor lui Encke, a trecut la periheliu la 24 mai.
De atunci, Cometa lui Encke a fost observată la fiecare revenire a sa în apropierea Soarelui, cu excepția anului 1944.
Trecerile cometei la periheliu în 1789, 1792, 1799, 1802, 1809, 1812, 1815, când periodicitatea sa nu fusese încă demonstrată, nu au fost observate.
- la 6 august 2010 a fost penultima trecere la periheliu
- la 17 octombrie 2013 se va afla la o distanță de 0,48 UA de Pământ
- la 18 noiembrie 2013 va trece la mai puțin de 0.025 UA de Mercur
- la 10 martie 2017 a fost penultima trecere la periheliu.
- la 25 iunie 2020 a fost ultima trecere la periheliu.
- la 22 octombire 2023 va fi următoarea trecere a cometei Encke la periheliu.
Ploi de stele căzătoare și evenimentul de la Tunguska
Se crede că această cometă este originea multor ploi de meteori având radiantul în constelația Taurului: Bêta Tauride (în iunie), Tauride și S Tauride (în noiembrie).
Potrivit astronomului slovac Ľubor Kresák, evenimentul de la Tunguska, survenit la 30 iunie 1908, ar putea fi fost provocat de un fragment al cometei Encke.
Jozef Klačka crede că Tauridele și cometa Encke sunt resturi ale unei comete mult mai masive, care s-a dezintegrat în cursul ultimilor 20.000 - 30.000 de ani, spărgându-se în mai multe bucăți.
Misiunea CONTOUR
Cometa Encke trebuia să fie survolată și analizată de sondă spațială a NASA, CONTOUR, în 2002. Însă o defecțiune tehnică a provocat distrugerea navei, la scurt timp după lansare.
Note
- ^ a b c JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ a b
- ^ a b c d e JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ Format:Mpc
- ^ 2P/Encke past, present and future orbits by Kazuo Kinoshita
- ^ en The Tunguska object - A fragment of Comet Encke
- ^ en Jozef Klačka, Meteor Streams of Comet Encke. Taurid Meteor Complex (1999). Abstract
Legături externe
- en Elemente orbitale, JPL
- fr La comète Encke sur PGJ astronomie
- en 2P/Encke sur Gary W. Kronk's Cometography
| |||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||
| ||||||||||||||
