Satelit al unei planete minore
În acest articol vom aborda subiectul Satelit al unei planete minore, care a stârnit interes și dezbatere în diferite domenii. De la apariția sa, Satelit al unei planete minore a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând o mare varietate de opinii și puncte de vedere. De-a lungul anilor, Satelit al unei planete minore a evoluat și a dobândit un loc proeminent în societatea actuală, influențând diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom analiza în profunzime diferitele aspecte legate de Satelit al unei planete minore, precum și impactul acestuia în diferite domenii. Mai mult, ne vom concentra pe posibilele implicații viitoare ale Satelit al unei planete minore și pe perspectivele pe care le oferă pentru viitor.
Un satelit al unei planete minore este un asteroid pe orbită în jurul unui alt asteroid. Se pare că o bună parte din asteroizi posedă sateliți, uneori de o talie remarcabilă. Un asteroid al cărui satelit este de talie asemănătoare celei a asteroidului însuși este considerat mai degrabă ca un asteroid binar.
Origine
Originea sateliților asteroizilor nu este cunoscută cu certiutudine și au fost avansate mai multe ipoteze. Se consideră, în general, că s-au format din resturile rezultate dintr-un impact al unui asteroid primar. Alte sisteme ar putea fi fost formate din mici obiecte capturate de gravitația unui corp mai mare.
Formările prin coliziune sunt limitate de momentul cinetic al componentelor, adică al masei și separației lor. Acest model se potrivește atât binarelor apropiate (de exemplu, perechea Pluto-Charon), dar și binarelor distante, ale căror componente sunt de talii comparabile.
Distanțele dintre componentele unui sistem variază de la câteva sute de metri la peste 3.000 de kilometri (de exemplu, 379 Huenna) pentru asteroizi. La obiectele transneptuniene, distanțele cunoscute variază între câteva sute de kilometri și 85.000 de kilometri.
Proporția asteroizilor care posedă sateliți naturali
Pentru obiectele din apropierea Pământului cu un diametru mai mare sau egal cu 200 de metri, NASA estimează la 16% proporția asteroizilor care posedă cel puțin un satelit.
La 20 septembrie 2015 se cunoșteau 271 de sateliți ai unei planete minore.
Istoric
Primul satelit identificat al unei planete minore a fost Dactyl, aflat pe orbită în jurul asteroidului 243 Ida. A fost descoperit de sonda spațială Galileo, în 1993. Al doilea satelit a fost descoperit în jurul asteroidului 45 Eugénie, în 1998. La sfârșitul lui 2005, vreo sută de sateliți ai unui asteroid erau descoperiți prin diferite telescoape. Au fost descoperiți în jurul asteroizilor din centura principală, ai unor troieni, ai unor obiecte din apropierea Pământului, și ai unor obiecte din Centura Kuiper.
Note
- ^ en NASA News | 26 ianuarie 2015. Asteroid That Flew Past Earth Has Moon. Asteroid That Flew Past Earth Has Moon
- ^ en Asteroids with Satellites by Wm. Robert Johnston
- ^ en Ida and Dactyl pe solarviews.com
Bibliografie
Legături externe
- en Orbits of Binary Asteroids with Adaptive Optics
- en Asteroids with Satellites; accesat la 29 octombrie 2015
- en Satellites and Companions of Minor Planets (CBAT)
| ||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||
