Adolf von Baeyer
În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Adolf von Baeyer, un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul anilor. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale astăzi sau pur și simplu datorită istoriei și evoluției sale, Adolf von Baeyer reprezintă un punct de interes pentru diverse sectoare ale populației. De-a lungul acestor pagini, vom analiza diferite aspecte legate de Adolf von Baeyer, de la impactul său asupra economiei până la implicațiile sale culturale. În plus, vom explora influența acesteia asupra lumii moderne și modul în care ne-a modelat percepția despre Adolf von Baeyer de-a lungul timpului. Pregătește-te să te cufunzi într-o lume a descoperirii și învățării!
.jpg)
.svg){kind=small}
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. , Berlin, Regatul Prusiei – d. , Starnberg, Bavaria, Imperiul German) a fost un chimist evreu-german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor.
Viața
Johann Friedrich Wilhelm Adolf este fiul generalului-locotenent Johann Jakob Baeyer care, ca o condiție pentru a fi avansat în grad a fost obligat să se creștineze și s-a botezat la luteranism. El a pus bazele sistemului european de măsurare geodezică. Adolf face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului. Mai târziu, după doi ani de matematică și fizică la Universitatea din Berlin, trece la chimia, pe care o aprofundează începând din 1856 la Heidelberg, sub îndrumarea lui Robert Bunsen, apoi se îndreaptă spre laboratorul lui August Kekulé, chimist german cunoscut pentru studiile asupra componentelor chimice organice.
În anul 1860, obține postul de lector la catedra de chimie organică la Academia de Comerț din Berlin, unde are un laborator spațios și devine profesor universitar. În 1871 este numit profesor la Universitatea din Strasbourg, fiind chemat, doi ani mai târziu, să ocupe postul de profesor de chimie lăsat de Justus von Liebig la Universitatea din München. Aici va pune bazele unui laborator de chimie unde își va desfășura în continuare cercetările.
Note
- ^ a b c d „Adolf von Baeyer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Dictionnaire culturel de Strasbourg : 1880-1930, Wikipedia în rusă Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ The Nobel Prize in Chemistry 1905 (în engleză), Fundația Nobel
- ^ The Nobel Prize amounts (în engleză), Fundația Nobel
- ^ http://www.fi.edu/winners/show_results.faw?gs=&ln=&fn=&keyword=&subject=&award=CRESS&sy=&ey=&max=300&name=Submit Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 18
- ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Adolf von Baeyer, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Adolf von Baeyer, Find a Grave, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Bibliografie
- Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1993, vol I, pag. 162
Legături externe
- en Biografie Nobel
- Adolf von Baeyer: Premiul Nobel pentru Chimie 1905, 27 decembrie 2007, Jurnalul Național
| |||||||||||||||||
