Țintaură
În acest articol, vom explora Țintaură în profunzime și impactul său asupra vieții noastre de zi cu zi. De la origine până la relevanța sa contemporană, vom analiza modul în care Țintaură a evoluat de-a lungul timpului și cum a afectat diferite aspecte ale societății. De asemenea, vom examina diferitele perspective și opinii legate de Țintaură, precum și rolul său în contextul actual. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să oferim o perspectivă completă și bogată asupra Țintaură, oferind cititorului o înțelegere mai profundă a acestui subiect.
| Țintaură | |
|---|---|
| |
| Centaurium erythraea | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Gentianales |
| Familie: | Gentianaceae |
| Specie: | Centaurium |
| Nume binomial | |
| Centaurium erythraea Rafn, 1800 | |
Modifică text  |
|
Țintaura (în latină Centaurium umbellatum) este o plantă medicinală de culoare albastră sau roșie.
Popular se mai numește și țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp
Descriere
Este o plantă erbacee, perenă, crește înaltă de 10–40 cm cu o tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puțin proeminente, acoperită de peri abundenți, care se ramifică doar în zona florilor. Frunzele alterne, întrerupt imparipenate, sunt formate din 5-9 foliole dințate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Florile sunt ca niște steluțe cu cinci colțuri de culoare roz sau violet. Fructul este o achenă. Planta crește în livezi și pe pajiști în locuri umede și luminoase, în zonele de munte până la o altitudine de 1000–1200 m, în vii, în zonele defrișate, sub traseele liniilor de înaltă tensiune. Se culege din iunie până în septembrie.
.jpg)
Țintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinală românească.
Boli care se tratează folosind această plantă
- Febră
- Malarie
- Lipsa poftei de mâncare
- Pirozis
- Tulburări stomacale
- Diabet
- Boli de piele
- Intoxicații alcoolice sau cu substanțe chimice
- Eczeme și pentru cicatrizarea rănilor (amestec de suc proaspăt, obținut din țintaură și păpădie)
Ceaiul de țintaură
Ceaiul de țintaură, denumit Centauri herba, se obține din părțile aeriene înflorite recoltate prin tăierea tulpinilor cu foarfeca sau cuțitul la 5 cm de la suprafața pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subțire. Se folosește sub formă de infuzie.
Planta conține principii amare cu structură secoiridoidică, eritrocentaurina, xantone polisubstituite, flavonoide, alcaloizi, lactone, triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acizi grași, substanțe minerale.
Infuzia de țintaură mărește activitatea vezicii biliare. Se bea câte o jumătate de cană înaintea meselor principale.
Note
- ^ Centaurium umbellatum (țintaură, fierea pământului)
- ^ „fierea-pământului”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „ȚINTAURĂ”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Plante medicinale din flora Republicii Moldova
- ^ „Ficatul, protejat de țintaură”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Țintaură”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bolile aparatului digestiv”. Arhivat din original la . Accesat în .
