Pierre Boulez
Astăzi, Pierre Boulez este un subiect de interes și discuție în diverse domenii. De la politică la cultura populară, Pierre Boulez a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Impactul și relevanța sa au depășit granițele, devenind un punct de întâlnire pentru dezbatere și reflecție. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Pierre Boulez, analizând influența acesteia asupra societății actuale și proiecția sa în viitor. De la origini și până la evoluția sa în timp, vom aprofunda într-o analiză profundă care ne va permite să înțelegem importanța lui Pierre Boulez în realitatea noastră actuală.
.jpg)
.svg){kind=small}
Pierre Boulez (n. 26 martie 1925, Montbrison, Franța – d. 5 ianuarie 2016, Baden-Baden, Germania) a fost un compozitor și dirijor francez. Au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea a muzicii seriale, a muzicii aleatorie și a muzicii electronice. A fundat Institutul de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzicală (IRCAM) de la Paris. Ca dirijor, a condus unele dintre cele mai cunoscute orchestre din lumea, inclusiv Concertgebouw Amsterdam, Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Filarmonică din New York și Orchestra din Cleveland.
Carieră
S-a născut într-o familie burgheză fără legături speciale cu muzica. La vârsta de cinci ani a descoperit această, ascultând Privighetoarea lui Igor Stravinski la radioul, și s-a apucat de pian un an mai târziu. S-a dovedit un elev talentat. După studii bune la micul seminar la orașul său natal, a intrat în „clase pregătitoare” de matematică la Saint-Étienne, apoi în Lyon. În paralel a urmat lecții private de pian și de armonie.
S-a mutat la Paris în 1942. În anul 1944 a fost admis la Conservatoire national (academia națională de muzică) în clasa de armonie a Olivier Messiaen. Acesta a recunoscut talentul elevului său, căruia i-a predat gratuit. Totuși, Boulez a devenit curând satul de maestrul său, descriind Turangalîla-Simfonia compusă de către acesta ca o „muzică de bordel”. În anul 1945, a descoperit „cea de-a doua școală de la Viena” (Arnold Schönberg, Alban Berg, Anton Webern) prin compozitorul René Leibowitz, dar, de asemenea, a rupt curând legăturile. În 1946 și-a compus Prima sonată pentru pian, apoi în 1953–1956 Ciocanul fără stăpân.
Nereușind să găsească nici un dirijor pentru a conduce opere foarte complexe, el însuși a luat rolul, formându-se la locul de muncă. La momentul respectiv și-a adoptat stilul distinctiv, fără baghetă, dirijând cu ambele mâinii. În 1957 a condus în public pentru prima dată pentru crearea a propriei opere Visage nuptial, trebuind să-l înlocuiască pe Hermann Scherchen fără preaviz. În anul 1965 a fost invitat de Festivalul de la Bayreuth pentru a-l înlocui pe Hans Knappertsbusch, care decedase de curând. În paralel, s-a certat cu instituțiile franceze și s-a mutat în Germania la Baden-Baden. În anul 1971, l-a înlocuit pe Leonard Bernstein la Orchestra filarmonică din New York. În aceeași perioadă a condus Orchestra Simfonică BBC.
În 1976 s-a întors în Franța unde a înființat Ensemble Intercontemporain, prima orchestră franceză permanentă specializată în muzică contemporană. A jucat și un rol esențial în crearea Orașului muzicii (Cité de la Musique) în arondismentul 19 din Paris. La sfârșitul anilor 1970 a devenit un personaj oficial. A fost numit „Hitlerul din Europa muzicală” de compozitorul american Ned Rorem și „un stalinist muzicii” de compozitorul francez Pierre Schaeffer. El însuși era cunoscut ca un polemist și un provocator.
A murit pe 5 ianuarie la Baden-Baden, după ce a fost bolnav pentru ceva vreme: nu putuse participa la sărbătorile de ziua sa de naștere.
Opere
- 1945: Douze Notations (Douăsprezece notații)
- 1946: Première sonate, pentru pian (Sonata nr.1)
- 1946–1947: Le Visage nuptial (Fața nuptială)
- 1947: Le Soleil des eaux (Soarele din apele)
- 1948-1949: Livre pour quatuor (Carte pentru cvartet)
- 1948: Deuxième sonate, pentru pian (Sonata nr.2)
- 1951: Structures pour deux pianos, cartea întâi
- 1953–1955: Le Marteau sans maître (Ciocanul fără stăpân)
- 1956: Structures pour deux pianos, cartea a doua
- 1957: Don (Dar); Troisième sonate, pentru pian
- 1962: Pli selon pli
- 1964: Éclat
- 1966: Éclat/Multiples
- 1968: Livre pour cordes
- 1968: Domaines
- 1969: Pour le Dr. Kalmus
- 1969: Über das, über ein verschwindelaren
- 1970: Cummings ist der Dichter'
- 1974: …Explosante-fixe…
- 1975: Rituel in memoriam Bruno Maderna
- 1976: Messagesquisse
- 1984-1984: Répons
- 1984: Dérive
- 1984: Notations I-IV
- 1984: Notations V - XII
- 1985: Dialogue de l'ombre double
- 1985-1995: Dialogue de l'ombre double, nouă versiune
- 1985: Memoriale (…Explosante-Fixe… Originel)
- 1986: Cummings ist der Dichter…
- 1987: Initiale
- 1990: Dérive 2
- 1992: Anthèmes, pentru vioară
- 1993: …Explosante-fixe…
- 1994: Incises, pentru pian
- 1996: Sur Incises
- 1997: Anthèmes II
Referințe
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF)
- ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.sonningmusic.org/the-music-prize/1985-pierre-boulez.aspx, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://grawemeyer.org/2001-pierre-boulez/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.evs-musikstiftung.ch/de/preise/preise/archiv/hauptpreistraeger.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.polarmusicprize.org/laureates/pierre-boulez/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.kyotoprize.org/en/laureates/pierre_boulez/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.adwmainz.de/en/robert-schumann-preis-fuer-dichtung-und-musik.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.hamburg.de/pressearchiv-fhh/4460136/bachpreis-boulez/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.ordens.presidencia.pt/?idc=154 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ (PDF) https://www.rcm.ac.uk/about/historyofthercm/honoursandfellowships/NEW%20Honorary%20Doctorate%20List%20(2019).pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.cavavub.be/nl/eredoctoraten Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ (PDF) https://www.goethe.de/resources/files/pdf290/liste_preistraegerinnen_goethe-medaille_1955-20222023.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f Renaud Machart (). „Mort du compositeur et chef d'orchestre Pierre Boulez”. Le Monde (în franceză).
- ^ a b c d Paul Griffiths (). „Pierre Boulez, French Composer, Dies at 90”. The New York Times (în engleză).
- ^ a b Mark Brown (). „Pierre Boulez, classical music's maverick, dies aged 90”. The Guardian (în engleză).
- ^ Jean-Marc Warszaawski. „Pierre Boulez (1925–2016”. Musicologie (în franceză).
Legături externe
- fr en Expoziția Pierre Boulez la Philarmonie de Paris
| Precursori, inițiatori și critici |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
|   .svg)   ,_1894,_01.jpg)     |
|---|---|---|
| Tehnică artistică / Teoria culorilor | -----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Artiști plastici semnificativi |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Lucrări semnificative |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Alte voci | -----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Pointilismul în muzică | -----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
| Subiecte conexe |
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
