În acest articol, vom pătrunde în lumea captivantă a lui Paul Dirac, un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la origini până la impactul său asupra societății actuale, Paul Dirac a fost subiect de dezbatere, analiză și reflecție. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom explora multiplele sale fațete, dezvăluindu-i misterele și descoperind posibilele sale implicații în diferite domenii. Indiferent de interesul dvs. pentru Paul Dirac, suntem siguri că acest articol vă va oferi o perspectivă bogată și noi perspective asupra acestui subiect fascinant.
Paul Adrien Maurice Dirac (/dɪˈræk/) (n. , Bristol, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Tallahassee, Florida, SUA) a fost un fizician britanic și unul din fondatorii domeniilor mecanicii cuantice si a teoriei cuantice a câmpurilor.
A fost profesor lucasian de matematică(en) la Universitatea Cambridge, și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat din Florida. Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita „Ecuație Dirac”, care descrie dinamica fermionilor de spin 1/2 în conformitate cu principiile relativității restrânse și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Dirac a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1933, împreună cu Erwin Schrödinger, pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice.
Dirac este unul din întemeietorii mecanicii cuantice și electrodinamicii cuantice (teoria cuantelor). În 1928 a elaborat și apoi a dezvoltat teoria relativistă a dinamicii electronilor.
A lansat concepția conform căreia în Univers există un număr uriaș de electroni cu energie negativă, inaccesibili observației. Conform teoriilor sale, vidul ar consta dintr-un număr mare de electroni de energie negativă.
A introdus funcția care îi poartă numele pentru distribuții punctuale și care are un rol important în teoria relativității.
A furnizat câteva teorii privind descompunerea simultană a mai multor operatori liniari ai unui spațiu nuclear.
A studiat sistemele de ecuații cu derivate parțiale de ordinul I, cu coeficienți de o anumită formă, folosite în fizica matematică.
În 1925 a pus bazele statisticii cuantice moderne a fermionilor. În 1928 a prezis existența pozitronului, înainte de primele experimente ale lui Carl David Anderson.
Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1930 în primă ediție, în care sunt expuse pentru prima dată într-o manieră unitară principiile mecanicii cuantice.
Printre savanții români care au analizat operele sale se află Nicolae Teodorescu și Grigore Moisil.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)