Acest articol va aborda subiectul Mihail Aslan, unul dintre cele mai relevante aspecte din societatea actuală. Mihail Aslan a căpătat o mare importanță în ultimii ani datorită impactului său în diferite domenii, de la politică și economie la cultură și tehnologie. Prin acest articol, vor fi explorate diferitele fațete ale Mihail Aslan și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi. Vor fi analizate diferitele perspective din jurul lui Mihail Aslan, precum și evoluția acestuia în timp. În plus, vor fi examinate implicațiile lui Mihail Aslan în contextul actual, precum și posibilele sale proiecții viitoare. Pentru a oferi o viziune cuprinzătoare despre Mihail Aslan, vor fi luate în considerare diferite abordări și opinii, cu scopul de a oferi o viziune amplă și obiectivă asupra acestui subiect de mare relevanță astăzi.
Mihail Aslan (pe numele complet Mihail Ceaur-Aslan, n. 10 august 1857, Onești – d. 1936, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3 între 14/27 august - 25 august/7 septembrie 1916, când îi este ridicată comanda în urma modului defectuos în care a condus acțiunile militare care s-au soldat cu căderea Turtucaiei.:pp 364-398
Mihail Aslan s-a născut la Onești, în familia hatmanului Alecu Ceaur-Aslan, fiind fiul cel de-al unsprezecelea din cei doisprezece ai hatmanului și al șaselea din cea de-a doua căsătorie a acestuia cu Felicia Moser.
A fost căsătorit cu Eliza Olănescu.
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Aslan a fost repartizat la Batalionul 2 Vânători, unitate în cadrul căreia a participat la acțiunile militare din războiul de independență din 1877-1878. În 1880 a fost mutat la Regimentul 27 Dorobanți Bacău, iar după avansarea la gradul de căpitan, în 1882, este mutat la Școala Fiilor de Militari din Craiova. A mai ocupat diferite funcții în Regimentele 10 (1883-1885), 3 (1886-1889) și 26 Dorobanți (1890-1893). Între 1893-1896 a fost comandant al Batalionului 2 Vânători, de unde a fost mutat ca director de studii și profesor la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie (1897-1901)
A fost comandant al: Regimentului 22 Dâmbovița (1901-1903), Regimentului 27 Bacău (1903-1907) și Brigăzii 15 Infanterie (1907-1910).
Ulterior a lucrat în administrația centrală a Ministerului de Război ca director superior al Personalului (1910-1912), director superior al Infanteriei (1912-1913) și inspector tehnic al aceleași arme (1914).
În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic a comandat Divizia 3 Infanterie, iar în octombrie 1913 a fost numit comandant al Corpului 3 Armată.
Pe timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3, iar după demiterea de la comanda acesteia a mai comandat, de la 1 ianuarie 1917, Corpul 2 teritorial. La 30 aprilie 1918 a demisionat și a fost trecut în rezervă.:p. 647