Józef Bem
În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Józef Bem și impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății. Józef Bem este un subiect care a captat atenția cadrelor universitare, a experților și chiar a publicului larg, datorită relevanței sale în lumea de astăzi. În următoarele câteva rânduri, vom examina în detaliu principalele caracteristici, implicații și consecințe ale Józef Bem, precum și rolul său în diferite contexte și situații. De la origini până la proiecțiile sale viitoare, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Józef Bem, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și înțelegerea despre acest subiect semnificativ.
| Józef Bem | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Tarnów, Monarhia Habsburgică |
| Decedat | (56 de ani) Alep, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | Tarnów |
| Cetățenie | Polonia Congresului.svg){kind=small} Imperiul Otoman (–) |
| Religie | creștinism islam |
| Ocupație | militar inginer |
| Limbi vorbite | limba franceză limba poloneză |
| Studii | I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie |
| Activitate | |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Battle of Iganie Battle of Ostrołęka Bătălia de la Timișoara Bătălia de la Albești |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari |
| Semnătură | |
.jpg) | |
Modifică date / text  | |
Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.
Activitatea
La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.
După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.
Note
- ^ a b „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Jozef Zachariasz Bem, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Józef Bem, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Józef Zachariasz Bem, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
- ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Bem, Joseph (BLKÖ) Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
Lectură suplimentară
- Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943
Legături externe
- A fost generalul Bem erou sau călău? Arhivat în , la Wayback Machine., 25 ianuarie 2013, Claudiu Padurean, România liberă
.svg){kind=small}
