Geometrie analitică

În acest articol vom explora Geometrie analitică pentru a aprofunda în sensul, impactul și relevanța sa în contextul actual. Geometrie analitică este o temă care a stârnit un mare interes de-a lungul istoriei, generând dezbateri, cercetări și reflecții în diverse domenii. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza diferitele perspective asupra Geometrie analitică, precum și implicațiile pe care le are asupra societății actuale. De la origine până la posibilele sale dezvoltări viitoare, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Geometrie analitică, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja reflecția critică pe această temă.

Geometria analitică (sau geometria carteziană) reprezintă o modalitate de abordare a geometriei cu ajutorul algebrei. Figurile geometrice sunt definite cu ajutorul ecuațiilor sau inecuațiilor, iar rezolvarea problemelor se face pur algebric. Pentru aceasta, planul și spațiul trebuie să fie dotate cu sisteme de coordonate carteziene.

Axa numerelor reale

Geometrie analitică este o ramură a matematicii, a cărui obiect este studiul elementelor geometrice, dar utilizând calculul algebric. Apariția ei are loc în sec. XVII, sub impulsul cercetărilor lui Johannes Kepler în astronomie și ale lui Galileo Galilei în mecanică, aceștia descoperind curbele de gradul doi (elipsa în primul caz și parabola, în cel de al doilea). Aceste figuri geometrice nu mai prezentau doar un inters ca și curbe în sine, ci și ca traiectorii ale mișcării corpurilor, atât planete cât și ghiulele de tun. Scopul geometriei analitice este de a asocia fiecărei figuri geometrice o ecuație algebrică. În cazul curbelor din plan această ecuație are două necunoscute, iar în cazul suprafețelor din spațiu, ecuația asociată este cu trei necunoscute.

Istoric

Matematicianului antic grec Menaechmus (Menechmus) (380 î.Hr. - 320 î.Hr.) i se atribuie (de către Platon) descoperirea secțiunilor conice parabola și hiperbola cu ajutorul cărora a rezolvat problema duplicării cubului. Apollonius din Perga (262 î.Hr. - 190 î.Hr.), în lucrarea sa, De sectione determinata (Διωρις μενη τομη), rezolvă probleme în modalitatea care astăzi ar fi numită geometrie analitică unidimensională. În scrierea Conicele, Apollonius dezvoltă metoda analitică, anticipând astfel scrierile lui René Descartes (1596 - 1650) la o distanță de 18 secole! Matematicianul persan Omar Khayyám (1048 - 1131) a rezolvat ecuația cubică folosind intersecția dintre parabolă și cerc.

Pasul decisiv a fost realizat de către Descartes, de numele căruia este legată descoperirea și introducerea geometriei analitice. Celebra sa lucrare Discurs despre metodă, conține un capitol intitulat chiar Geometrie.

Geometrie analitică plană

În cele ce urmează, considerăm planul înzestrat cu un reper , iar x și y sunt coordonatele punctului (abscisa și ordonata).

Punctul

Punctul poate fi reprezentat printr-un sistem de două ecuații de gradul întâi cu două necunoscute:

Dreapta

Dreapta poate fi reprezentată printr-o ecuație de gradul întâi cu două necunoscute:

.

Ecuația dreptei de pantă m care trece prin punctul A(x0,y0) este

Ecuația dreptei care trece prin două puncte diferite A(x0,y0), B(x1,y1) este

și poate fi scrisă sub forma

,

dacă .

Fie dreptele d: ax + by + c = 0 și d': a'x + b'y + c' = 0.

  • Dacă , atunci d și d' sunt concurente; dacă , atunci d=d'; dacă , atunci .
  • Distanța de la punctul M(x0,y0) la dreapta d: ax + by + c = 0 este

Formule

  • Distanța dintre punctele și :
  • Mijlocul segmentului este dat de:
  • Centrul de greutate al triunghiului cu vârfurile  :
G  
  • Suprafața triunghiului  :

Geometrie analitică în spațiu

Punctul

Punctul este reprezentat prin sistemul:

Planul

Planul poate fi reprezentat printr-o ecuație de forma:

Vectorul de poziție cu coordonatele (A, B, C) este perpendicular pe planul Ax+By+Cz+D=0.

Ecuația planului care trece prin punctul (x0,y0,z0) este A(x-x0)+B(y-y0)+C(z-z0)=0.

Ecuația planului care trece prin 3 puncte necoliniare A(x1, y1, z1), B(x2, y2, z2),C(x3, y3, z3) este . Condiția de necoliniaritate a trei puncte de coordonate (x1,y1,z1), (x2,y2,z2),(x3,y3,z3) este .

Două plane p:Ax+By+Cz+D=0 și p'=A'x+B'y+C'z+D'=0 cu sau sau se intersectează după o dreaptă.

Dreapta

Dreapta în spațiu poate fi considerată ca intersecția a două plane:

Ecuațiile parametrice ale dreptei determinată de punctul M0(x0,y0,z0) și vectorul director sunt :, unde .

Dreapta determinată de punctul M0(x0,y0,z0) și vectorul director poate fi descrisă prin ecuațiile canonice:

.

Fie dreptele d1 și d2 date prin ecuațiile canonice și, respectiv, . Unghiul format de dreptele d1 și d2 este dat de formula:

.

Formule

  • Distanța dintre două puncte :
  • Mijlocul segmentului  :
  • Centrul de greutate al triunghiului are coordonatele:
G  

Poziția relativă a unei drepte față de un plan

Fie și .

1) Dacă intersectează planul într-un punct.

2) Dacă și atunci .

3) Dacă și atunci .

Unghiul format de o dreaptă cu un plan

Fie dreapta d dată de ecuațiile: și planul P dat de ecuația . Fie unghiul dintre dreapta d și planul P.

Avem .

Note

  1. ^ Cooke, Roger - The History of Mathematics, John Wilet & Sons, Inc., 1991. ISBN 0-471-54397-7.
  2. ^ Acestui matematician grec i se atribuie folosirea, pentru prima dată, a denumirilor elipsă, hiperbolă, parabolă.
  3. ^ Boyer, Carl B. - "Apollonius of Perga", A History of Mathematics, John Wilwy & Sons, Inc., 1991. ISBN 0-471-54397-7.
  4. ^ Glen M. Cooper - Omar Khayyám, the mathematician, The Journal of the American Oriental Society 123, 2003.
  5. ^ Stillwell John - "Analytic Geometry", Mathematics and its History, Springer Science + Business Media Inc., 2004. ISBN 0-387-95336-1.

Bibliografie

  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
  • Creangă, I. - Curs de geometrie analitică, Editura Tehnică București, 1951
  • Ghioca, A., Anghelescu, N., Streinu-Cercel, G. - Matematică - manual pentru clasa a XII - a, Editura Sigma, București, 2002
  • Mihăileanu, N.- Geometrie analitică, proiectivă și diferențială, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972
  • Savu, I., Stoica, A. - Bacalaureat la matematică, Editura GIL, București, 2006

Vezi și

Legături externe