Europa (mitologie)
În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Europa (mitologie) și vom descoperi tot ce ne oferă această temă. De la origini până la cele mai noi aplicații, ne vom scufunda într-o analiză detaliată care ne va permite să înțelegem importanța și relevanța Europa (mitologie) astăzi. Vom afla despre impactul acestuia în diferite domenii, precum și opiniile experților în domeniu care ne vor ajuta să înțelegem mai bine influența acestuia. Pregătiți-vă să explorați un univers de posibilități și să vă îmbogățiți cunoștințele despre Europa (mitologie). Nu rata!
| Europa | |
 | |
| Europa și Zeus | |
| Civilizația | greacă antică |
|---|---|
| Căsătorit cu | Asterios  |
| Urmași | Minos Radamant Carnus Dodon Sarpedon Alagonia Hydarnis |
| Tată | Agenor |
| Mamă | Telephassa |
| Bunic | Poseidon |
| Bunică | Libya (mitologie) |
| Frați | Cilix (mitologie) Cadmos Phoenix (fiul lui Agenor) Thrace |
Modifică date / text  | |
Europa este un personaj din mitologia greacă, fiica regelui Agenor care domnea în Fenicia.
Mitologie
Europa a fost o prințesă feniciană. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus plănuiește să o fure, se preschimbă într-un taur frumos și se alătură turmelor regelui. În timp ce Europa, împreună cu însoțitoarele sale, culegea flori, remarcă frumusețea taurului pe care-l încalecă. Zeus o răpește, ducând-o pe insula Creta. Pe insulă, o seduce (netăinuindu-i că are soție), astfel, ea îi devine amantă.
Aflând adevărul, Europa, înșelată, se aruncă de pe o stâncă în mare, însă Afrodita o salvează. Pământul pe care a fost adusă de Zeus va primi numele ei. Europa i-a dăruit lui Zeus doi fii: Minos, care va ajunge regele Cretei, și Radamante, judecător al lumii umbrelor.
În altă variantă a poveștii, Europa ar fi fost o nimfă.
Galerie
-
Răpirea Europei, pictură în ulei de Tiziano -
Răpirea Europei, sculptură din 1925 de Paul Manship -
Statuie cu Europa reprezentând continentul, Palazzo Ferreria -
Statuie cu Europa de Juan Oliveira Viéitez, 1989
Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989.
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2.
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3.
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2.
Vezi și
Legături externe
- Dicționar mitologic Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
- ^ a b RSKD / Europa Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RSKD / Minos Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RSKD / Rhadamanthys Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ IeSBE / Sarpedon Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b RSKD / Agenor Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)