Est

În acest articol, vom explora Est din diverse unghiuri și perspective, cu scopul de a înțelege în detaliu importanța, impactul și relevanța acestuia în contextul actual. Vom evidenția diferitele fațete și dimensiuni ale Est, examinând influența sa în diverse domenii și interacțiunea cu alte elemente care ne modelează realitatea. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vom dezvălui complexitatea și profunzimea lui Est, oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să-i apreciem pe deplin sensul. Folosind o abordare holistică, vom aborda Est dintr-o perspectivă cu mai multe fațete, invitând cititorul să se cufunde într-o călătorie de descoperire și înțelegere care le lărgește orizonturile și le îmbogățește cunoștințele pe această temă.

O busolă: litera "E" reprezintă direcția "est"

Estul (răsăritul, orientul) este una dintre cele patru direcții cardinale. Direcția est-vest este perpendiculară pe direcția nord-sud, iar estul se află în dreapta unui observator orientat spre nord. Estul este direcția de la care soarele răsare la echinocțiu, și reprezintă deci sensul de rotație a Pământului în jurul propriei axe. În general, rachetele spațiale se lansează către est, pentru a profita de energia cinetică pe care o are deja orice corp de pe suprafața pământului din cauza rotației acestuia.

Deplasarea permanentă pe suprafața pământului in direcția est descrie un cerc de latitudine constantă.

Folosire

De obicei partea din dreapta a hărților reprezintă marginea estică a zonei reprezentate. În Evul Mediu estul era așezat in partea de sus a hărții, pentru simplul motiv că era locul de unde răsărea soarele și presupusa direcție către paradis. Prin convenție, estul se află la 90 de grade față de nord (unghiul față de nord al unei direcții oarecare, luat în sens invers trigonometric, se numește azimut).

Etimologie

Cuvântul „est” își are originea în cuvântul din proto-europeană (vedeți și: limbile indo-europene) care desemna dimineața, și se regăsește și în limbile franceză (est) și italiană.

Vezi și