În lumea de astăzi, Dioxid de azot este încă un subiect relevant și de mare interes pentru mulți oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, a influenței asupra culturii populare sau a importanței pe care o are în domeniul profesional, Dioxid de azot continuă să fie obiect de studiu și dezbatere în diverse contexte. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Dioxid de azot, analizând evoluția acestuia în timp, influența sa în diferite domenii și perspectivele pe care le avem asupra viitorului său. Printr-o abordare cuprinzătoare, încearcă să ofere o vizualizare completă și actualizată a Dioxid de azot, oferind cititorului posibilitatea de a obține o mai bună înțelegere și apreciere a acestui subiect.
Dioxid de azot | |
Nume IUPAC | Dioxid de azot |
---|---|
Alte denumiri | oxid de azot |
Identificare | |
Număr CAS | 10102-44-0 |
PubChem CID | 3032552 |
Informații generale | |
Formulă chimică | NO2 |
Aspect | gaz roșu-brun |
Masă molară | 46,0055(5) g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1449 kg/m3 |
Starea de agregare | lichid la 20 °C |
Punct de topire | −11,2 °C |
Punct de fierbere | 21,1 °C |
Presiune de vapori | 720 de millimetre of mercuryi |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Dioxidul de azot este un compus chimic cu formula NO2. Fiind unul dintre oxizii azotului, NO2 este un intermediar în sinteza industrială a acidului azotic, milioane de tone sunt produse în fiecare an. Acest gaz toxic, roșu-brun are un miros caracteristic ascuțit și este un proeminent poluant al aerului. Dioxidul de azot este o moleculă paramagnetică.
E un gaz mai greu decât aerul. La temperaturi peste 140°C este doar monomer, la temperaturi mai joase este parțial dimerizat la tetraoxid de azot iar culoarea spre incolor corespunzător nivelului de dimer care e de 100% la punctul de solidificare. Deplasarea echilibrului cu modificarea temperaturii se poate observa prin modificarea culorii.
În atmosferă de dioxid de azot pot arde metale (magneziu, zinc, cupru încălzite puternic, sodiu slab încălzit, potasiu la rece) și nemetale (carbon, sulf, fosfor).
Pentru publicul larg, cele mai evidente surse de dioxid de azot sunt motoarele cu ardere internă, care ard combustibili fosili. În exterior, dioxidul de azot poate fi rezultatul traficului auto.
În spațiile închise expunere apare de la fumul de țigară, încălzire pe baza de butan și kerosen și de la sobe.
|title=
(ajutor)
|