Conacul Zichy din Voivodeni

În articolul următor, vom explora impactul Conacul Zichy din Voivodeni asupra societății contemporane și modul în care a evoluat de-a lungul anilor. De la apariția sa, Conacul Zichy din Voivodeni a stârnit dezbateri constante în diferite domenii, generând atât admirație, cât și controverse. Printr-o analiză detaliată, vom examina diferitele aspecte din jurul lui Conacul Zichy din Voivodeni, de la relevanța sa în cultura populară până la influența sa asupra tendințelor actuale. De asemenea, vom investiga diversele opinii și perspective care există în jurul Conacul Zichy din Voivodeni, cu scopul de a oferi o panoramă completă și îmbogățitoare.

Ansamblul conacului Zichy
Poziționare
Coordonate46°42′09″N 24°37′38″E / 46.702364°N 24.627184°E ({{PAGENAME}})
Localitatesat Voivodeni; comuna Voivodeni
ComunăVoivodeni
Țara România
AdresaStr. Principală 160
Edificare
Data finalizăriisec. XVIII
Clasificare
Cod LMIMS-II-a-A-16068
Aripa mai lungă, amplasată pe o terasă abruptă a pârâului Luţ
Capitelurile corintice ale coloanelor din piatră sculptată care susțin porticul

Conacul Zichy din Voivodeni este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Voivodeni, comuna Voivodeni.

Istoric și trăsături

Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, cu caracter diferit: o aripă cu axa longitudinală nord-sud, cu un cerdac cu arcade semicirculare pe fațada dinspre curte și o clădire cu planimetrie dreptunghiulară, având un portic clasicizant cu coloane.

Corpul cu arcade semicirculare pare a fi clădirea mai veche a ansamblului, datând din secolul al XVIII-lea. Pe harta topografică militară austriacă din 1769–1773 apare deja o clădire lungă pe locul conacului, care este identică, probabil, cu corpul existent și astăzi.

Clădirea principală a conacului este, pe baza caracteristicilor de stil, una mai nouă, reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Acest corp central, acoperit cu o șarpantă în două ape, dispune pe fațada de sud de 7 axe, în cea din mijloc fiind situată intrarea principală a clădirii, accentuată de porticul de factură clasicizantă.

Note

  1. ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Ion Dorin Narcis, Castele, palate și conace din România, editura Fundației Culturale Române, București, 2001 ISBN 973-577-320-1.
  • József Biró, Erdélyi kastélyok, Budapest .

Galerie de imagini